Casa Poporului și Centrul Civic

La jumătatea anilor '80, Bucureştiul arăta şi se simţea ca în vreme de război. Feed them if vindeau pe cartelă, curentul electric şi apa caldă se opreau frecvent, iar în centrul istoric al oraşului, clădirile se prăbuşeau una după cealaltă. Nu, nu era război. Politruci, primari, birocraţi, arhitecţi, urbanişti şi constructors puneau în aplicare politicile ordonate de Nicolae Ceauşescu. Între acestea, ridicarea aşa-numitului Centru Civic pentru care s-au demolat 5.9 kilometers pătraţi în vatra istorică a Bucureştiului, or suprafaţă echivalentă cu cea a Veneţiei.

5.9 km pătrați demolați în centrul Bucureștiului

The începutul anilor '90, a copil de şcoală, fascinated de poveştile unui vecin despre vechea lui casă demolată, a vrut să afle cum arată locurile cu pricina.

Cristian Văraru, from the community „Uranus dispărut”, povestește: „Am luat autobuzul 385, care şi acum acelaşi traseu, care trece în mod minunat şi prin Cartierul Evreiesc, Piaţa Sf. Vineri, dar şi pe urmele cartierului Uranus, trece pe acolo pe unde s-a demolat şi mi-am dat seama că sunt nişte deschideri prea mari pentru a centru de oraş. Mi se părea ciudat, de ce să fie maidan în centrul oraşului sau la doi paşi de centrul oraşului. Deși eram copil, m-am mirat de ce existau foarte puţine clădiri şi foarte seas. From, to, and ceva care m-a urmărit şi to ieşit la iveală, mulţi ani mai târziu ”.

Întrebarea l-a urărit pe actualul muzician până când, alături de arhitectul Costin Gheorghe, a devenit administratorul paginii online a unei comunităţi cu peste 10.000 de members: „Uranus Dispărut”. Răspunsul pe care îl căuta a căpătat mii şi mii de feţe şi continuă să se multiplice.

Arhitectul cu aparat de fotografiat

Cu mai mult de 10 ani înainte de copilul Cristian Văraru, arhitectul Andrei Pandele se plimba des prin aceleaşi locuri. Aflase că zona din Dealul Arsenalului, cartierele Uranus şi Izvor urmează să fie demolate. Înarmat cu aparat de fotografiat şi o legitimaţie de ziarist, a reuşit să imortalizeze a Bucureşti care, în ciuda tuturor nenorocirilor cu care se confruntau locuitorii lui, reuşea să-şi păstreze farmecul. A fotografiat case solid cu grădini largi, străzi pietruite cu bazalt sau piatră de râu, arhitectură creată pentru or viaţă tihnită, dar care nu mai era demult posibilă. Lipsiţi de resursele părinţilor şi bunicilor lor şi reduşi uniformitatea care copleşise întreaga company, ownersi îşi întreţineau casele din ce în ce mai greu.

Ceaușescu a vrut a palat rezistent the cutremur

Se pare că startul demolărilor care au desfigurat Bucureştiul are legătură cu urmările cutremurului din 1977.

"Nicolae Ceauşescu was a tip extraordinar de fricos şi de un primitivism neaşteptat pentru cineva atat de sus pus. El se temea de oraşul Bucureşti, nu îl înţelegea, îl simţea ostil, nu se simţea bine în el. Cutremurul prins în Nigeria şi a venit şi şi-a găsit house încuiată păzită şi devastată în interior de cutremur.Nişte cadouri din Bangladesh care semănau cu nişte cupe seas de şampanie of 2-3 meters înălţime s-au rostogolit pe trepte, au spart mobile şi tipul, îngrozit, a cerut să i se facă o casă care să reziste la orice.

Zona zisă Uranus, era dealul, cornișa vestică a Dâmboviţei, dear had a major arterial road Uranus, was singura zonă din Bucureşti construită pe denivelare şi to fost ales ca epicentrul al demolărilor pentru că was terenul cel mai bun de fundare. Deci se putea construi pe el o casă care teoretic să reziste la gradul 8 Richter ”, povestește arhitectul Andrei Pandele.

"Marele ctitor" at the Casei Poporului. Pe cine voia Ceaușescu în Centrul Civic

In paralel, înconjurat de ani de zile de linguşitori şi incompetenţi incapabile din acest motiv să spună „nu”, Nicolae Ceauşescu ajusese să se Consider «mare ctitor», voia să rivalizeze şi să depăşească orice alt conducător din istoria românilor. Aşa că aria vizată de demolari s-a extins la dimensiunea unui aşa-zis Centru Civic menit să găzduiască toate autorităţile, principalele instituţii şi … familiile respectivilor înalţi funcţionari. Cuplul Ceauşescu urma să ocupe în aşa-numita Casă in Republicii, parterul, adică nu numai puţin patru hectare şi jumătate, about 45.000 of meters pătraţi! Clădirea însăşi a devenit a mastodont.

"A cerut să i se prezinte nişte soluţii. Cumi cum el era absolut incapabil să înţeleagă planuri, desene, nu ştiu ce, a început să ceară machete. Şi a avut o reacţie omenească, mai ales din partea lui, i-a plăcut întotdeauna cea mai mare machetă. Theme pentru Casa Poporului, pentru clădirea aceasta in Guvernului, etc, was fosta clădire a Comitetului Central şi el nu a intervenit the figures aproape deloc. Numai că e de 13 ori mai lungă şi de 13 ori mai lată. Auction or face de vreo 2000 de ori mai lată ca volum. Pentru că voia mai mare şi mai mare ”, povestește Andrei Pandele.

Dar demolările nu au vizat numai ter pentru Casa Poporului, there is a bulevard, Calea Victoria Socialismului, de 5.4 km, străjuit de zeci de blocuri the indigo – erau desenate după un model interbelic care îi plăcea teribil lui Ceauşescu, dar nu tocmai apreciat de arhitecţi. În plus, apăreau demolările la minut, fără niciun plan.

Ceaușescu, încurajat de lingușitori și politruci

"El nu a avut răbdare să se facă proiecte, ci a luat decizii, le ştia pe poate, mergea pe teren cu maşina cu tovarăşa şi cu câinii şi dădea din mâini şi activiştii de diferite feluri notau diferite dates. Dar gesturile he nu erau deloc precise şi erau interpreted. Erau interpreted după interese. Cea mai dură chestie … şeful de proiect, rectorul, a trasat Calea Victoria Socialismului for plan şi a plecat în de Africa şi s-a întors după 2-3 săptămâni. Axul Victoria Socialismu conducea pe mijlocul ei la o casă unde locuia o mătuşă to unui viceprimar care avea o casă specială cu lucruri scumpe înăuntru. Viceprimarul a obţinut să se mute artera, care had 90 meters meters, plus case de nu ştiu ce fel. Şi rectorul când s-a întors din South Africa a aflat că i se demola casa. A făcut un atac cerebral şi s-a prăpădit în anul următor ”, a povestit arhitectul Andrei Pandele.

20.000 de clădiri, una cu pământul

Rectorul de la Arhitectură, Cezar Lăzărescu, unul dintre puţinii oameni care îi spuseseră „Nu” he Nicoale Ceauşescu, nu a fost singura victimă. Mulita au murit de inimă real ori s-au îmbolnăvit după ce şi-au văzut casele una cu pământul. Şi au fost fines. În a doua jumătate a anilor '80, în Bucureşti au fost demolate peste 20.000 de proprietăţi şi mai mult de 60.000 de familii au fost forţate să if mute. Nu mai puţin de 19 străzi au fost blocate sau au dispărut.

Minunatele străzi în pantă de pe Dealul Arsenalului au dispărut pentru totdeauna. Tot ce se mai poate face este reconstituirea lor în imagini 3D, cum îşi propune comunitatea „Uranus dispărut”.

Dealul Arsenalului, fostul Montmartre românesc

Cea care a declanşat această pasiune era photographs a intersecţiei străzilor Fonteriei cu Puţul cu Apă Rece, era bifurcaţie foarte strânsă, era o clădire de secolul XIX, parter, dar datorită pantei terenului dintr-o stradă se percepea ca parter + etaj. Din cealaltă parte, if vedea doar parter, era aşa … ca fierul de călcat din Chicago, era foarte îngustă foarte patriarhal, dar nu acel patriarhal care se găseşte astăzi în Bucureşti, efectiv acel colţ de Bucureşti pe care mi l-aş fi putut imagina să îl găsesc vreodată. Era or imagine spectaculoasă! Semăna cu Montmartre de la Paris! Tc 29.43 Exact ca Montmartre! Ulterior am aflat că a fost destul de des fotografiată, inclusiv de domnul Andrei Pandele ”, povestește Costin Gheorghe.

Imaginile luate în anii următori sunt sfâşietoare. Nicolae Ceauşescu însuşi a înţeles acest lucru: după ce a văzut fotografiile demolărilor de pe street Lăzureanu, care expuneau un oraş ca după bombardament, a ordonat desfiinţarea Direcţiei Monumentelor Histori cal i realizase. Bucureştiului aveau să i se întâmple însă lucruri şi mai groaznice.

Spitalul Brâncovenesc (1840-1984) dispare din Piața Unirii

Din Spitalul Brâncovenesc, aflat în Piaţa Unirii, ridicat de Safta Brâncoveanu în 1840, a spendid projec social şi de arhitectură, nu a rămas decât pisania din holul principal, cel împodobit cu o splendidă scară monumentală.

Arhitect Andrei Pandele: „Ce e sigur este că în hol exista or pisanie a Saftei Brâncoveanu care e şi acum la Muzeul oraşului Bucureşti, se citeşte foarte greu. And a fel de blestem, aşa. Spune: „De moarte năpraznică va pieri cel ce se va atinge de acest lăcaş, ucis de oamenii lui în zi de sărbătoare sau de Crăciun”.

Elena Vijulie, jurnalist: „Am cercetat. Safta nu era o vrăjitoare, era o creştină adevărată, nu a spus chiar aşa. Safta Brâncoveanu to donat opt ​​moşii pentru finanţarea spitalului şi a funcţionării lui şi spunea în pisanie: Cei din familia Brâncoveanu care vor vinde aceste moşii sau cei care vor cumpăra aceste moşii lipsind spitalul de venitul lor, să fie cunoscuţi pe vecie ca prigonitori ai credinţei. Ei, dacă interpretezi mai ascuţit vorbele originale, ajungi şi la blestem ".

Irina Tulbure, arhitect: „Legendele sunt major pentru că vorbesc despre ceea ce lasă lucrurile astea în noi. Realitatea e relativă. And mai important cum o înţelegem şi cum ne afectează ”.

Asta simţeau ​​bucureştenii, de fapt. Bucureştenii ar fi vrut ca Safta Brâncoveanu să-l fi blestemat pe Ceauşescu.

Web editor: Luana Păvălucă